miercuri, 25 aprilie 2012

ly.






T e    I u b e s c.  ♥











                                 T e    I u b e s c. ♥





T e   I u b e s c.♥



I may not be his first , his last , or his only. He has cared about someone else before me , and possibly will again...but he cares for me now , and that's all that matters. I don't expect him to be perfect , because I know I'm flawed as well. He may not think of me every every second and I may not be the center of universe , but he gave me a part of him he knows I can break. So , I won't hurt him , or try to change him. My only promise is that I will make him smile when he makes me happy , yell when he makes me mad , miss him when he's not there ... and I L ♥ VE HIM like he'll never break my heart.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Imposibil.


Mi-am propus să scriu despre prietenie. Despre ce e aceea o ...O prietenie nu se poate explica printr-o definiţie , o prietenie se simte , se trăieşte , se preţuieşte.
În general ,  avem anumite aşteptări de la o persoană ,să ne asculte , să ne fie alături , să ne  înţeleagă  , să  ne accepte aşa cum suntem , fără să ne critice sau să încerce să ne schimbe. Dar oare unii sunt dispuşi să facă aceste lucruri ?. Eu una , probabil aş fi , dar depinde şi de persoana cealaltă.

De-a lungul anilor ,  cred că fiecare a  pornit în mica lor căutare  către un prieten adevărat , şi cred că fiecare a avut impresia că  a găsit exact ce căuta ,  ca apoi să îşi dea seama că a  căutat " imposibilul". A căuta un prieten adevărat e ca şi cum ai încerca să găseşti acul în carul cu fân.
Oricum , sincer , cred că  fiecare ar trebui să  îl  preţuiască pe " acel cineva" cât îl are. Chiar dacă  există certuri  , neînţelegeri  (ş.a.) Pentru că este normal , nu putem fi pe placul tuturor , nu am fost creaţi să fim clone  , am fost creaţi cu propria personalitate , cu propriile calităţi şi propriile defecte , iar dacă unii  nu sunt în stare să accepte aceste lucruri .. (oameni plini de  orgoliu.)Dacă totul ar  decurge calm ,  în timp ar devenii monoton.
Căutând  acea peroană , ne-am irosi toată viaţa ,  fără vre-un  rezultat. 
" Oricum ai tăia,orice lucru are doua feţe." - Fie că ne place sau nu , ăsta e adevărul şi trebuie acceptat.


"Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri." (Aristotel)

"Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea." (Seneca)

( E doar părerea mea , deci , fără comentarii inutile (:  )



marți, 17 ianuarie 2012

Melci.

                                MELCII.♥
 Fiind 90.000 de specii de melci , melcu ăsta e U N I C.

Mediu de viaţă : terestru , acvatic , mai puţin.

Are corpul moale , pentru că se dă cu cremă Nivea , şi e acoperit cu o cochilie cumpărată din Zara .
 Are 4 tentacule : două mâini numite beţe , şi doi craci extrem de sexi ( să mai prinzi tu vremea când îţi fac complimente. =)).)
În general , melcii au 3 buze , 3!!!  Melceddie are doar 2 , da-şi fac treaba ( presupun ). =)).
Având organe sexuale  feminine cât şi masculine , sunt nevoiţi să se împerecheze , în termenul nostru " combine " cu  melci de aceeaşi rasă. ( auzi ? Hardy  e melc de rând , n-are rasă.=)).)  Împerecherea , are loc de obicei la sfârşitul primăverii sau începutul iernii..:-? ( fetele doritoare , treceţi la treabă :* )  Uneori are loc şi a doua împerechere . ( ţie îţi ajunge una :o3.=)) .)

                    
 (caterincă)

Diferit.


Da , nu ştiu .. nuştiu ce e cu mine. Parcă nici eu nu mă mai înţeleg.
Totuşi , hai să ne.. să ne jucăm un joc. Ceva diferit. Total diferit de tot ce ai întâlnit până acum.
Putem fi.. ce ştiu eu , putem fi întunericul şi lumina.Poţi fi întunericul ..asta pentru că eşti genul de persoană misterioasă , calmă , liniştită. Întunericul sugerând noaptea.Ce e mai liniştit decât noaptea?  Dar poţi fi şi lumina , lumina  blândă , puternică . Aici , tu alegi. Defapt , putem fi orice . Putem fi sentimentul de ură şi iubire , putem fi marea agitată şi nisipul calm , putem fi .. nuanţe , eu sunt alb , "extrem de alb" tu.. poţi fi negru , dar nu te-aş putea atinge ,  nu te-aş putea lua în braţe , nu te-aş putea ţine de mână. S-ar transforma totul în gri.. gri .. cea mai rece culoare . ( de fapt.. nonculoare ).  Şi e ... Ianuarie. E iarnă , e frig , e monoton. Şi ştiu că ţi-e frig , da , şi mie , dar ce pot face? Acum , sunt focul , tu ,  gheaţa , te-aş topi. De atâta căldură , mă transform în soare , da în soare . Şi probabil te întrebi , tu ce eşti? Tu poţi fi Luceafărul , iar ruptura dintre noi ar fi imensă .Poate că aşa ne e dat .. să nu ne întâlnim niciodată ..Mereu vom fi la capete opuse. Tu vei fi Polul Nord , eu Polul Sud , iar lumea  ne va credea nebuni , dar noi , vom continua  căutându-ne dragostea imposibilă , căci , e tot ce a mai rămas  din mine , din tine , din noi..noi doi , şi voi toţi.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Permanently.


Deci , da , am ajuns la concluzia că toţi băieţii sunt la fel.
Chiar dacă zic chestii gen :

" nu , eu nu sunt ca restu , sunt diferit" -( eşti pe naiba.)
" eu nu înşel " -( nu pe d***u.)
" nu mă băga în aceeaşi oală cu restu , nu sunt ca ei " - (trust me ,  eşti exact ca ei.)
Chiar dacă eram pentru : 
"Nu urâ toţi trandafirii doar pentru că te-a înţepat unul."
Mai exact , toţi sunteţi exact la fel.  Şi spun asta mai dezamăgită ca oricând.JUR,

De multe ori , cred că e mult mai bine să fi indiferentă , să-ţi ascunzi sentimentele  acolo adânc  ,şi nici  măcar tu să nu le mai poţi "găsi".

[  Remember  one thing :  Now you're in my heart. But what does it matter? Congratulations, you won.(whatever you get in return) ]

 I'm sorry.                                                 
Sincerely :                                      
I .. more honestly than ever ..

vineri, 6 ianuarie 2012

No title.


Uite , e a ta.  Păstreaz-o. Fă ce vrei.  Ţi-o las ţie.. oricine ai fi...tu.

In love.. again.

Şi.. oare există  o persoană care să ne completeze pe fiecare?
Există ?
Persoana  lângă care să te simţi în siguranţă , care să te facă să te simţi mai puternic/puternică ca oricând.O persoană care râde cu tine , visează cu tine . O persoană care te sună , aproape fără nici un motiv , doar ca să-ţi audă vocea , să îţi spună că îi e dor de tine , chiar dacă eşti la X km  distanţă.
Care te face să râzi şi la cea mai banală chestie , să te facă să zâmbeşti când plouă , să-ţi ridice moralul.

Persoana  pe care să o poţi numi " sufletul tău pereche / persoana care te completează"
Bine..poate e  mult spus , la vârsta mea " sufletul pereche" hăhă.. până să ajung acolo , o să-mi fac propriul meu ocean de lacrimi. -.-

Se zice că pentru fiecare  om există această persoană. Sincer , în momentul de faţă , nu cred că există , nu a mea , nu acum.Şi oare de ce? Poate pentru că  nu sunt cum ar trebui să fiu? Pentru că mă ataşez mereu de cine nu trebuie , şi mult prea repede? Pentru că mă ataşez doar de persoanele de la distanţă..
Nu am simţit niciodată  ceva  atât de puternic pentru o persoană cu care mă puteam vedea zilnic , sau de..2,3,4 ori pe săptămână. Ce am simţit pentru persoane din alte oraşe , nu am simţit niciodată pentru cineva de aici , de lângă mine.

E o chestie foarte aiurea . E mega  aiurea !!!
Şi mai aiurea de atât ,  " i'm in love .. AGAIN!." 
Nu că m-ar deranja sau aşa.. dar ştiu că se v-a termina urât.. cum se termină totul de obicei.
( în cazul meu : mă ataşez muuuult de acea persoană , eu pun suflet ca proasta , am impresia că e reciproc şi apoi stau şi dau apă la şoareci , ce poate fi mai magnific de-atât? (: l   )
Totuşi sper ca măcar de data asta să fie altfel ! Sper ...

meow. >:)

vineri, 30 decembrie 2011

Îmbrăţişări.



  Există momente în viaţă când ne simţim pierduţi  în avalanşa problemelor şi responsabilităţilor zilnice.
Ai simţit vreodată că totul îţi scapă de sub control , că cei în care îţi puneai toate bazele , toată încrederea au dispărut  , neanunţaţ , fără un " pa " . De cele mai multe ori , când ai  cea mai mare nevoie de cineva , nu e acolo pentru tine . Nu e acolo să-ţi dea un sfat , să te asigure  că nu eşti singur.
Ai simţit ?.
Ai simţiţ măcar odată că ai nevoie de o îmbrăţişare totală , care să te facă să nu te mai gândeşti la nimic , abandonându-te complet în braţele celeilalte persoane .? În majoritatea cazurilor când doi oameni se îmbrăţişează  se gândesc la : " o fi prea mult ? ar fi cazul să mă retrag ?." ( mă simt ) .
Totuşi îmbrăţişarea este infinită. Nu se poate cronometra. Prin intermediul ei  ajungi într-o lume în care timpul nu există , (nu poate fi perceput) de aceea momentele plăcute , par  că se scurg atât de rapid .

Noţiunea de timp este o invenţie a minţii şi nu a sufletului. Ea nu se poate traduce în sentimente. Deci iată o modalitate de-a opri timpul, păstrându-ne tinereţea! Iubirea e secretul. Se poate vedea cu ochiul liber ca persoanele care iubesc intens şi total, bucurându-se din plin de dragostea lor, parcă întineresc. Timpul nu le mai afectează. El se scurge dar viaţa lor nu. Pentru că în viaţa lor există atât de multă iubire încât timpul stă în loc. "

Asta şi...teama veşnică  " nu  vreau să fiu cu X , sau cu Y , pentru că voi suferi apoi."

Dar : ...

 " Nu dragostea ne face vulnerabili ci lipsa ei. În lumea iubirii nu există suferinţă. Coşmarul relaţiilor dintre multi îndrăgostiţi  este datorat unei lupte continue dintre două minţi şi nu dintre două inimi. Sentimentele nu se luptă ci doar gândurile."


miercuri, 28 decembrie 2011

Azi nu-mi pasă.


Am hotărât să nu îmi  mai pese.Cel puţin nu azi .
Nu-mi pasă dacă ţie  îţi e bine . Nu îmi pasă  de tine..Nu mai vreau să  fiu fericită pentru tine , defapt pentru nimeni ,  atâta timp cât nu pot fi fericită pentru mine.
Sincer , nu vreau să ştiu dacă îţi pasă de mine sau dacă sunt persoane cărora le pasă ..   ( sau nu. )
            În caz că  mă  întrebi  dacă îmi pasă de tine , am să spun  hotărâtă " NU ".
      Întreabă-mă mâine , o să fie un " DA " mai hotărât ca oricând.
Va fi un " Da , îmi pasă de tine , poate mai mult decât ar trebui , mai mult decât ai nevoie , mai mult decât meriţi."
Totuşi , azi e azi  , deci , nu îmi pasă  ce crezi , ce faci , cum eşti..
Azi nu te cunosc. Şi nici nu vreau.!
                                                        

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Autodescriere.

  
Nu m-am descris niciodată  , probabil pentru că nu vroiam să fiu "judecată" şi poate pentru că nu ştiam cum să încep , realizând că , fără o parte introductivă ,  toată  autodescrierea ar fi devenit un eşec total.Mereu am încercat să fiu pe înţelesul şi pe placul tuturor , ajungând la concluzia că e imposibil.
      Sunt o persoană normală  , cu obiceiuri normale ,  nimic ieşit din comun.Deşi nu sunt singura fiinţă normală de pe planeta asta , sunt total diferită de ceilalţi şi poate aşa ar trebui să fie orice om.Ca o paranteză: (Tot timpul ne găsim defectele comparându-ne cu alţi oameni , şi încercăm să ne "perfecţionăm" ceea ce e categoric imposibil.Dar totuşi ştiind că e imposibil încercăm.
     Am  vrut să fiu plăcută de toată lumea , realizând foarte târziu că e o dorinţă care nu se va îndeplini niciodată.Practic , încercam să fiu cine nu sunt ,dar tot degeaba , deoarece pentru restul lumii , rămâneam perfect de imperfectă.Cu ajutorul " experienţei" ( dacă îi pot spune aşa.) am înţeles că nu merită să mă învârt în jurul unui caracter fals.)  aşa , revenind , prin "persoană normală"  mă refer la lucrurile  care orice om le poate face: (deşi mi-am propus să nu folosesc gen în postu ăsta , o să fac o abatere) gen : aud , vorbesc , simt , gândesc  , iubesc , sper , vreau , plâng , visez , cânt , zâmbesc  ş.a.m.d.  Probabil aş putea schimba la mine unele chestii precum : naivitatea , încăpăţânarea , irascibilitatea , ironia . Fiind posesivă , orgolioasă  şi superficială  ( uneori ) ,  certăreaţă , grăbită , leneşă  , timidă ... Şi poate aş putea trăi fără toate aceste defecte , şi o mare parte din ele , le-aş putea repara , dar atunci  nu aş mai fi eu.Sunt o persoană cu calităţi  , şi  un teanc de defecte.Şi totuşi , sunt persoane care mă acceptă aşa cum sunt , fără să încerce să mă schimbe.(  ily :o3 ).
  Deci , chiar nu îmi  pasă dacă cineva mă place sau nu . Nu am să mă mai schimb pentru nimeni. Dacă sunt acceptată , sunt acceptată aşa cum m-a lasat mama ( mulţam mamski.:* ) dacă nu , consider că , nu am pierdut nimic , pe nimeni , decât o persoană care nu era suficient de bună pentru mine.
 

joi, 17 martie 2011

Cuvintele.

                                                                                                
Da,cuvintele sunt nepreţioase.Majoritatea oamenilor folosesc cuvintele pentru a exprima diferite stări sau sentimente.Cuvintele pot întări limbajul non-verbal şi paraverbal iar uneori ele pot alina supărările ,iar noi nu  ne putem descotorosi de ele.E greu, da ştiu. E greu să îţi găseşti cuvintele potrivite,dar singura soluţie e să ne uităm în adâncul sufletului. Doar aşa le vom alege pe cele potrivite de fiecare dată.Eu nu am mereu cuvintele potrivite şi am tendinţa de a pleca micul meu căpuşor atunci când nu le pot alege.Deseori cuvintele sunt cele care exprimă o durere sau regret, sau cuvinte care ar trebui să îndrepte o greşeală.Iar eu aleg cuvintele astea înşirate aici ca să îmi exprim o stare de fericire,frustrare sau tristeţe.Nu am mereu dreptate şi nici nu vreau, dar aş vrea să exprim prin cuvinte tot ceea ce simt, chiar dacă  nu e niciodată de ajuns.Sunt doar un om cu  nişte sentimente vaste... Cuvinte care încap în buzunar.Un om obijnuit, cu aşteptări prea mari...
                                                       



 notă:aşfivrutsăfieamea.